E oarecum timpu' ca totu sa se uite.
Sa ma culc si sa-mi fie prea lene sa ma mai scol.
Sa vad cat pot sa stau intinsa pe pat, singura, acolo, undeva, si sa numai ascult de nimeni si nimic.
Sa ma regasesc din nou in muzica si sa scriu tot ce ma intereseaza.
Sa privesc din nou universul prin aceiasi ochi minusculi si caprui de alta-data.
Sa il privesc asa cum e el, exagerat, putrezit si nepasator.
Sa astept apocalipsa si sa mor.
Sa vad moartea si sa o scuip.
De data asta, sa stiu unde ma duc si sa am un scop.
Numai am trecut, imi fac noi prieteni si nu ma mai intereseaza chestiile mult prea neinteresante, apasatoare, inutile.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu