Dă Vama şou.

Priveam in sus si vad un tip inalt si zambaret ce intra pe usa. La 3m distanta loveste un om, se intoarce si isi cere scuze. Era Tudor.
..

Reflectoarele ce iti duceau privirea pe tricoul lui gri te faceau sa zambesti fiecarui om care trece pe langa tine.
Cei doi baieti ce se imbratisau langa mine ma amuzau din ce in ce mai mult si ma faceau sa urlu din ce in ce mai tare "LA RADIO! VREAU SA AJUNG LA RADIO! S-AUDA O TARA-NTREAGA CINE-S EU CU-ADEVARAAAAAAAAT!".
Cand Tudor a vrut sa ne prostim, ne-am prostit.

Lumea din jur care isi balansa capul si trupul pe sunetul tobelor cantau si ei.
Toti eram o singura persoana in seara aia.
Toti cu aceleasi ganduri, acelasi scop: Sa fie cat mai bine.
Sa stim ca nu exista nimic decat Vama.
Si mesajul Adrianei m-a facut sa sar in sus si sa urlu, din nou "SO I BELIEVE I HAVE TO GO FOR SOMEBODY ELSE'S SHOW, TO SOMEBODY ELSE'S STAGE WHERE I CAN PLAAAY ALL MY STUPID GAMES OF LOVEEEEEE!!!!"
Da, da. A fost chiar bine.
Tudor si vocea lui. Reflectoarele.

The Vama show.

Am fost noi, a fost Tudor, a fost Vama.