Din nou in tren.
Incepe sa ma plictiseasca mirosul oamenilor, combinat cu cel al transpiratiei.
Incepe sa ma plictiseasca lumea care intra in compartiment si adoarme, fara motiv.
Dar nu si trenul, el ma tine in viata. Atatea amintiri puse pe-un scaun.
De data asta plec cu un motiv: ma vad cu ea.
Arad.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
te iubeeeesc si nu mai am rabdare!
Trimiteți un comentariu