Acelasi mod, alte cuvinte.

s-a daramat soarele. a cazut. asa a fost si cu parfumul tau. poate el e vinovatul. te-a luat in noapte, lasandu-ma pe mine aici. altadata ar fi fost altfel. poate chiar mai rau. constienta ca vor urma mule lacrimi. dar suntem oameni, nu? probabil sunt momente in care uiti sa plangi. e prea multa sau prea putina durere. uiti ca ar trebui, din cand in cand, sa-ti mai speli sufletul prafuit. da, plang.plangem. pentru ca exista despartiri, nu-i asa? imi place sa plang. cand plang, toate imaginile extraordinare imi vin in fata. si a fost. probabil plang de bucurie. altfel nu as fi acceptat sa fie langa mine cand am nevoie. altfel acum l'as fi urat. dar plang. om.oameni.
de ce spun toti "vei trece peste" ?se mint singuri, refuza sa creada ce nu le convine, asa cum multi dintre noi facem. intr-un fel nu vrem sa trecem. am vrea sa ramanem in acel loc plin de fericire. am vrea sa fim tot timpul imbratisati, iubiti. stim ca nu e bine, dar acceptam prea tarziu adevarul.
ce fac? ma despart de lume. imi iau talpasita din acel loc pustiu, in care mi-am petrecut un an din viata mea amarata. probabil voi astepta sa mai treaca ceva vreme si il voi cauta. ii voi cauta mirosul in abis. si voi privi, in vis, pasii lui grei, lasand in urma dulci vorbe de dragoste. a iubit si ea, doar era adolescenta, nu? a simtit si ea cum e sa plutesti in aer. si-a descoperit fluturasii, nu? a avut si ea vise in care totul mergea bine. si totusi, a mai descoperit ceva: durere? nu stiu, asa imi spunea. ca e ceva inchis, care te face sa simti ca inima ta e acoperita de un cer strain. si mai spunea, insa, ca totul va fi bine. si ea, ca si mine, il va cauta. si ei i s-a promis :va fi acolo. si ea chiar crede asta! si eu cred...si cred ca voi uita, candva..va fi un moment in care, pur si simplu, nu-mi voi mai aduce aminte. si voi deschide din nou aceste pagini si mirosul imi va izbi fata. adevarat, mirosul, gandul, amintirea..toate s-au dus intr-o clipa. insa numarul lui de telefon va ramane acolo!