Postare noua.

Pentru ca tot ce avea el era o ea. Si pentru ca intregul, pentru ea, era el si dragostea sa. Si parfumul ce o ineca de fiecare data cand ii simtea bataile inimii aproape de ale sale. Si mai era si caldura incetosata din jur. El facea sa numai existe viata. El o facea sa creada ca fiintele umane nu exista. O facea sa creada ca nici ei nu existau. Si probabil ea credea ca e un vis. Unul frumos, in care ai vrea sa te adancesti de cate ori poti. In care, cand te trezesti, vrei sa intri din nou, suferind. Stiind ca totul va trece prea repede. Dar ai vrea macar odata sa il mai stragi la brate si sa-i spui ca il vrei alaturi. Sa nu il vezi din nou plecand in bezna noptii. Stia ca ultimul lucru care i-a ramas a fost acea clipa devastatoare in care el o strangea cat putea de tare in brate si ii saruta parul. Si a mai ramas ceva: oamenii din jur si un adio..