Uitati-va afara. Cerul e acoperit de toate gandurile noastre demente, de parca asta ar fi treaba lui.
Ma doare fiecare particica din corp.
Incerc sa-mi ridic o mana si oasele imi troznesc de fericire.
Ma intreb ce naibii fac. Nu am absolut nicio idee. Nu stiu de ce am inceput o noua postare.
Stiu doar ca la fiecare rand sterg cate ceva.
Si stau cate un minut sperand sa-mi vina vreo idee.
Bun, eu am plecat.
Asa cum fac de fiecare data.
Si totusi, posibil sa fie vina mea.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu