Tot.

Nu am auzit pe nimeni ca multumeste carnetelului.
Caietului cu amintiri.
Nu am auzit pe nimeni multumind castilor pentru muzica sinistra ce invadeaza capete pustii.
Nu am vazut pe nimeni multumind soarelui pentru putina fericire ce ne'o ofera.
Nu am vazut si nici nu m-am uitat dupa tine.
Si-mi pare rau ca am umplut blogu pentru tine, si-mi pare rau ca am in mine o ura netrebnica.
Imi pare rau ca atunci cand vei veni si ma vei imbratisa, (si spun sincer, chiar imi pare rau) te voi sugruma intr-o imbratisare execrabila. Si ma voi transforma in tine. Voi avea privirea ta de dispret.
Dar nu-mi pare rau ca a fost.
Si nu-mi pare si nici nu mi-a parut rau ca m-am purtat asa. Cu nimeni.



[ne vedem la mare.]