Si lumea pleznea in noi, era simplu. Fumu' ala ce-ti zdruncina creierii nu-l mai simteai, din obisnuinta. Cheia atarnata de gatu' tau iti dadea un aer de copil.
Nici nu vreau sa am dreptate.
In mare parte a timpului sunt un nimic. Nu sunt buna de nimic, nu fac nimic, nu scriu nimic. Practic, nu exist. Insa in rest, sunt cineva. Pentru 10 secunde, o ora, o viata - sunt cineva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu