Ea intotdeauna alerga de iubire. Simtea o frica, nu avea ce face cu asta. Avea nevoie doar de putin timp sa-l simta. Gustul lui, alaturi de cel al amintirilor sarate.
Nici nu vreau sa am dreptate.
In mare parte a timpului sunt un nimic. Nu sunt buna de nimic, nu fac nimic, nu scriu nimic. Practic, nu exist. Insa in rest, sunt cineva. Pentru 10 secunde, o ora, o viata - sunt cineva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu