19 mai 2009

Cu o fata trista te indreptai spre mine. Sufletu'-ti era sfasiat, observasem din umbra.
Se simtea durerea in aer. Nu au fost nevoie de cuvinte pentru imbratisarea aia.
N-a fost nevoie de nimic. Ce ar mai fi contat, cand totul se rezuma la 2?
Cui i-ar fi pasat?

Niciun comentariu: