30 decembrie 2008

:)

Voi ajunge si eu jurnalista.
Si voi ajunge si scriitoare.
Si vor fi oameni care vor sublinia frazele lor preferate pe cartile mele:).
Si eu le voi zambi.

Trecut, sau ce o fi.

Noi nu stim ce e trecutul. Dar vorbim despre el de parca ar fi cel mai important lucru existent. Spunem tot timpul "mai sti cand.." .Si uite asa ne umplem inimile de tristete si nepasare. Asa facea si ea, cand statea nemiscata, cu privirea la acele lumini dureroase. Asa facea si ea, se adancea in intuneric..Luminile se stingeau, ea plangea din ce in ce mai mult. Si astfel traia in durere. Si astfel credea ca numai conteaza. Pana a dat de el, desigur. Intotdeauna se intampla ca acea fiinta nedefinita sa fie salvarea. Ea il numea "dragoste" . E ciudat cum poti da nume unor lucruri atat de luminoase. Insa ea o facea. Si nu se temea sa-i spuna tot ce crede. Si nu se temea ca intr-o zi o va parasi. Stia ca tot ce are e el. Si numai trebuia sa traiasca in trecut.

26 decembrie 2008

Vrajitoarea din Portobello - Paulo Coelho

Si ma gandeam sa scriu cam tot ce am subliniat pe fiecare carte. Iata:

-Nimeni nu isi sacrifica lucrul cel mai de pret pe care il are: dragostea.

-Nimeni nu isi incredinteaza visurile in mainile celor care le pot distruge.

-Am aplaudat cand ratiunea a pierdut batalia, si n-am putut decat sa ma predau si sa accept ca eram indragostit.

-Vreau sa cred din nou ca lumea magiei e doar un truc reusit. Ca oamenii sunt doar superstitiosi. Ca lucrurile pe care stiinta nu le poate explica nu au dreptul sa existe.

-Restul vietii ei ar fi fost o amara confruntare a celor mai personale vise cu realitatea colectiva. Si-ar fi cheltuit toata energia si bucuria.

-O crima perfecta, in care nu stim cine ne-a asasinat bucuria, de ce sau unde sunt vinovatii.

-Ma intorc. Sau mai bine zis, o parte din mine se intoarce in aceasta lume unde are sens numai ceea ce vedem, pipaim si putem explica.

-Si atunci voi pune o foarfeca deschisa pe noptiera si astfel voi taia continuarea visului.

-Ea traia flirtand cu pericolul.

-Apare mereu o fantana in care pot cadea toate visurile.

-In fata mea se aflau doua drumuri
Am ales drumul mai putin batut
Si asta a contat

-Eram constient ca traiam un moment unic in viata mea; acele momente magice pe care nu le intelegem decat atunci cand au disparut.

-Dar am insistat: cand gura se inchide, ceva important este pe cale de a fi spus.

-Sti ce inseamna cuvantul "extaz" ? Provine din greaca si inseamna "a iesi din sine". A fi tot timpul in afara sinelui inseamna sa ceri prea mult de la trupul si sufletul tau.

-Eu invatam de unul singur, poate cu fantasmele trecutului.

-Ea imi raspunse cu un zambet.

-Nu intotdeauna cautarea frumusetii se asociaza cu ceva practic. Dar asta nu ne opreste sa o cautam, ca si cum ar fi cel mai important lucru de pe lume.

-Ziua are 24 de ore si o infinitate de clipe.

-Intr-un fel pe care nu il pot intelege, bucuria este contagioasa, ca si entuziasmul si dragostea.

-Sigur este ca ne ducem trecutul in spate, ca si cum el ar fi mereu prezent

-Am luptat impotriva monotoniei. Pentru noi nu exista timp, ci numai spatiu.

-M-am purtat ca un copil care tocmai intelege ca lumea nu e plina de monstrii si nenorociri, asa cum ne invata cei mari; e plina de dragoste, indiferent sub ce forma ar aparea.

-Eu eram toti, si toti erau eu si singuratatea mea.

-Noaptea e regatul terorii, al monstrilor trecutului.

-Complicat: de ce nu-mi caut fericirea, daca am fost invatata ca e singurul scop care merita osteneala?De ce ma aventurez pe un drum de care altii se feresc?
La urma urmei, ce e fericirea?
Dragoste, se spune. Dar dragostea nu a adus si nu va aduce niciodata fericirea. Dimpotriva, nu e decat neliniste, un camp de lupta, nopti nedormite, cand ne intrebam daca e bine sau nu ce facem. Adevarata dragoste este plamadita din extaz si agonie.

-Dorintele sunt intotdeauna incomplete; cand sunt indeplinite, numai sunt dorinte, nu-i asa?

-"Realitatea" ta nu se potriveste cu "realitatea" celorlaltora.

-Continua-ti viata asa cum este ea si vei ajunge sa te lovesti de un zid numit "nemultumire".

-Invata-i pe oameni sa fie altfel! Atat! Asta e bucurie. Inseamna sa te multumesti cu ceea ce ai deja.

-Oamenii nu mai incearca sa descifreze misterul vietii. Vor sa faca parte din el. Principiul de baza afirma ca "totul este un singur lucru" .

-Mi-ar placea sa fiu optimist. Sa cred ca in sfarsit fiinta omeneasca si-a gasit drumul catre lumea spirituala.

-E foarte greu sa fii impartial, sa vorbesti despre o relatie care a inceput in admiratie si a sfarsit in ura.

-Dupa aceea, redevenim ce am fost inainte: oameni speriati, care incearca sa para mai importanti decat cred ca sunt.

-Suntem ceea ce vorbim!

-Totul e adoratie daca ai mintea concentrata asupra momentului prezent.

-Reprogrameaza-te in fiecare clipa a zilei cu ganduri care te fac sa cresti. Cand esti iritata, confuza, incearca sa razi de tine insati. Razi tare, razi in hohote de femeia asta care e ingrijorata, nelinistita, care crede ca problemele ei sunt cele mai importante din lume.

-Daca esti singura, tot ce poti face este sa razi de tine.

- Te-a invatat cineva vreodata sa iubesti?
Oare imi citea gandurile?
Si totusi, ca orice om, esti in stare de acest lucru. Cum ai invatat? N-ai invatat: ai crezut. Crede si atunci vei iubi.

-Exista o serie de reguli pe care, daca nu le urmezi, constientul tau nu va accepta ideea ca e fericit.

-Ce vrei? Nu poti sa vrei sa fii fericita, pentru ca asta e usor si plictisitor. N-o sa vrei doar sa iubesti, fiindca asta e imposibil. Ce vrei? Vrei sa gasesti o justificare vietii tale; traieste-o atunci cat mai intens posibil. Lucrul acesta e o capcana si un extaz, in acelasi timp.

-Daca iubitul tau se incurca cu alta femeie, nu uita sa razi.

-Spuneti ca indragiti calatoriile? Folositi gresit cuvantul - dragostea este o relatie intre oameni. Dragostea nu e dorinta, nu e cunoastere, nu e admiratie. E o provocare, un foc ce arde fara sa-l putem vedea.

-Oamenii invata 25% de la un maestru, 25% ascultandu-se pe sine, 25% de la prieteni si 25% de la timp.

-Stau de vorba cu o femeie care ma aude, fiindca barbatii au surzit de tot.

-Noi toti avem datoria sa iubim si sa lasam iubirea sa se manifeste asa cum crede ca e mai bine.

-Sufletul nu are varsta, nu inteleg de ce ne facem atatea griji.

-Stiind ca ii puteam oferi aproape tot, si-a dorit independenta.

-A fost clipa in care am ramas suspendat intre cer si infern, intre explozie si supunere, intre ratiunea rece si emotia distrugatoare.

-Dragostea este! Iubeste si nu pune prea multe intrebari. Doar iubeste.

-Cand ura face pe cineva sa creasca, ea devine una dintre multele forme ale iubirii.

-Iar eu ii voi raspunde: "Pentru ca simteam nevoia sa te inteleg".

Asa se zice..

Ma, cica a trecut Craciunul.
Bine, oricum, sarbatori fericite!
Mai e putin si spun si:
La multi ani!\:d/

22 decembrie 2008

La ce te asteptai?

Concert Vita de vie, moca, parc Bazilescu. Bazilescu => cocalari. MULTI cocalari.
Telefoane furate, urlete "uaaaa rockerii uaaaa".
Daca stateai pe o banca si dadeai din cap pe Basul si cu toba mare nu puteai sa nu te trezesti fara o minunata urare de genul "huaaaaa imputitilor".
Head banguri, febra musculara la gat, bascheti murdari de la atatea pogouri.
A fost ok. La ce te asteptai?

20 decembrie 2008

Uau!

Vama, Iris, Cargo, Vita de vie..
Toate MOCA in Bazilescu.
Ce viata perfecta\:d/.

18 decembrie 2008

:|

Nu va mai bagati in iubirea mea .
Nu va mai bagati in gandurile mele.
Si nu incercati sa ma cunoasteti!

17 decembrie 2008

Timp

Mi-e ca daca ii spun timpului sa se opreasca, ma va minti. Si voi trai toata viata in ruina si nu voi mai sti de iubire. Si nu voi mai simti extazul. Si nu o sa mai am in ce crede.E clar, timpul e vinovat. Timpul e tot ce e in jurul meu si tot ce poate fi iubit. Timpul e probabil o forma umana. De multe ori ma adancesc in cuvintele tale si am impresia ca tu detii controlul. Se poate sa existi? Se poate sa fii timp? Se poate ca viata mea sa fie agatata de tine?

Uneori sunt prea obosita sa vorbesc.

Poate nu conteaza ce zic uneori.
Poate gura mea e prea stresata si mult prea indiferenta sa-i mai pese ce spune.
Poate vorbesc prostii.
Poate ca exista intrebari pe care nu le pui, de frica sa nu afli raspunsul.
Sau poate exista intrebari pe care le pui, dar nu primesti raspuns.
Nu poate. Sunt sigura de lucrurile pe care le zic.
Poate exista magie si ea ne face sa iubim.
Si poate viitorul nostru depinde de aceasta magie.
Poate ca nu ar conta daca nu am sti drumul catre noi.
Poate tot ce trebuie stiut e lumea si secretele ei.
Dar nici acum nu pricep: cum ne putem cunoaste?

Ce iubesc?

Bai, sa fiu sincera, nu prea stiu.
Iubesc fericirea, chiar daca n-am simtit-o de prea multe ori explodand in mine.
Iubesc muzica.
Iubesc sa zbor. Si fac asta de multe ori. De cate ori pot. Si imi iese bine.
Imi deschid gandul si zbor. Imi eliberez fericirea din trupul meu mort si plutesc usor.
Iubesc sa ma simt iubita. Iubesc sa iubesc. Iubesc sa imbratisez.
Iubesc sa ma asculte la biologie:)).
O iubesc pe profa' de romana. Chiar e geniala. De fapt e o persoana care se face cunoscuta privind in interiorul nostru.
Iubesc sa vorbesc cu Ioan si sa avem niste conversatii absolut imature. Dar rad, omule. Ce e mai frumos decat sa vorbesti si sa razi de genialitate?
Iubesc sa schitez. Iubesc sa pictez pe panza.
Iubesc fotografia.
Iubesc poezia. Iubesc sa citesc. Cred ca sunt obsedata.
IUBESC CORNURILE CU CIOCOLATA. Sunt geniale!!
Imi iubesc hainele mele adorabile!
Imi iubesc si caciulaaa.
Imi iubesc pisica enorm de mult.
O iubesc pe Adriana, ca e muierea mea.
Iubesc visele.

13 decembrie 2008

Eu sunt ce sunt. Da' tu ce esti?


Sunt o tipa cat se poate de banala. Sunt genul care, pe langa Metallica, AC/DC, Slayer, Iron Maiden, mai baga si Nickelback, Bon Jovi, Cargo, Vama veche...Ba chiar mai mult, Pasarea Colibri, Celelalte cuvinte, Phoenix.
Urasc oamenii prefacuti care asculta old shitsuri gen The Beatles doar pentru ca era John Lennon in trupa.
Urasc oamenii “tru”. Urasc aCesT gEn dE ScHrIsS. Nu pricep ce vedeti voi in scrisu’ asta. Urasc oamenii teribilisti. Urasc tot ce pot uri. Defapt, urasc omenirea, fara un motiv anume.
Ma streseaza gandul ca numai exista oameni normali. Sunt genul care ar muri pentru AC/DC. Sunt genul care ar muri pentru rock’n’roll. Sunt genul care s-ar sacrifica pentru rockul vechi.
Totodata, sunt genul care ar muri pentru Bob Marley. Sunt genul care adora anii ’60-’70-’80.
Anii ’60-’70. Ii ador doar pentru ca existau hippioti adevarati.
Anii ’80. Pentru ca atunci au aparut cele mai bune trupe. Si pe atunci existau pletosi adevarati. Atunci oameni precum James Hetfield, Sebastian Bach, Kurt Cobain, Varg Vikernes, ar putea, cred eu, sa schimbe lumea.
Sunt genul care crede ca in momentul de fata, folkul e cel mai bun.


Da' tu cum esti?

Truchi Buchi



12 decembrie 2008

Dă Vama şou.

Priveam in sus si vad un tip inalt si zambaret ce intra pe usa. La 3m distanta loveste un om, se intoarce si isi cere scuze. Era Tudor.
..

Reflectoarele ce iti duceau privirea pe tricoul lui gri te faceau sa zambesti fiecarui om care trece pe langa tine.
Cei doi baieti ce se imbratisau langa mine ma amuzau din ce in ce mai mult si ma faceau sa urlu din ce in ce mai tare "LA RADIO! VREAU SA AJUNG LA RADIO! S-AUDA O TARA-NTREAGA CINE-S EU CU-ADEVARAAAAAAAAT!".
Cand Tudor a vrut sa ne prostim, ne-am prostit.

Lumea din jur care isi balansa capul si trupul pe sunetul tobelor cantau si ei.
Toti eram o singura persoana in seara aia.
Toti cu aceleasi ganduri, acelasi scop: Sa fie cat mai bine.
Sa stim ca nu exista nimic decat Vama.
Si mesajul Adrianei m-a facut sa sar in sus si sa urlu, din nou "SO I BELIEVE I HAVE TO GO FOR SOMEBODY ELSE'S SHOW, TO SOMEBODY ELSE'S STAGE WHERE I CAN PLAAAY ALL MY STUPID GAMES OF LOVEEEEEE!!!!"
Da, da. A fost chiar bine.
Tudor si vocea lui. Reflectoarele.

The Vama show.

Am fost noi, a fost Tudor, a fost Vama.

11 decembrie 2008

Alta intrebare.

Dupa trecut urmeaza prezent.
Dupa prezent urmeaza, desigur, viitorul.
Dar dupa viitor? Din nou trecut?
Sau exista ceva dincolo de lumea asta?
Ceva ce noi toti asteptam.
Un loc in care nu existi. Un loc in care nu respiri. Un loc in care tot ce conteaza e ce faci, nu ce spui. Un loc in care nu exista nici trecut, nici prezent, nici viitor.
E moartea?

Nu stiu. Nu pot.

Numai am despre ce sa scriu.
Sunteti cu totii prea la fel si nu pot sa mai fac diferenta.
Poate as putea scrie despre tipa zambareata de la casa de bilete, cu parul ala minunat de roscat. Dar nu o cunosc!
Sau poate as putea sa spun de toata lumea care se uita ciudat la baietii pletosi.
Sau mai bine as scrie despre lumea din scoala care incearca sa para TRU luandu-si haine la fel ca noi.
Ma, macar de n-ar fi la fel! :|
Sau, cine stie, as putea scrie despre iarna? Dar ce? As putea, probabil, sa spun despre lumea care zambeste in autobuz sau in metrou. Sau despre mosi Craciunii de la intrarile din malluri. Sau poate despre lumea care te vede trist/a si iti ureaza un calduros "Craciun fericit! " . Da, as putea scrie despre asta.
Macar de-ar exista!
Dar nu. Aici sunt oameni carora daca le zambesti, se uita urat la tine.
Sau tigani deghizati in Mosi Craciuni doar pentru a fura. Sau robotii din autobuze care, desigur, spun "Craciu...." pentru ca, deh, se blocheaza. Se mai intampla, nu?

. :) ?

Ne modelam viata dupa muzica.
Ne modelam viata dupa ce avem voie si ce nu.
Ne modelam viata dupa iubire.
Asta e bine?

10 decembrie 2008

:|

Oameni buni, de ce va puneti nume de blog din melodii de la Vama/veche doar pentru ca intrati pe blogu' lu' Tudor si deh.. Sa vada el ca voi sunteti fani adevarati?:|

Ne vedem la vama!

Pentru ca nimic nu e mai frumos decat o seara de dupa teze la Laptaria lui Enache, ascultand vama.
Motoare, here we come!
Tudor Chirila, here we come again!

Drepturi.


Iti dai seama ca dupa ce vom termina cu tezele..
Dupa ce va incepe vacanta.. Dupa ce nu ne va mai fi frica si nu vom mai face ceva gen "o doamne poate ma asculta azi. sa ma fac mica sub banca..sau mai bine ma mut azi in spate? sau..hai sa-mi rog colega de banca sa stea dreapta ca sa nu ma vada pe mine" ..
Atunci nu-mi va mai pasa de durerile din genunchii mei rupti.. Sau de aerul care-mi imbolnaveste plamanii mai rau... Nu-mi va mai pasa nici de parul meu care-mi sta in toate directiile, nici de hainele mele care nu sunt pe placul tau, nici de muzica pe care o ascult, nici de bani. De nimic.
Si atunci vom fi, pentru o clipa, timp.
Pentru ca timpul nu se cumpara..
Si pentru ca nici viata nu poate fi luata.
Si exista si o viata de dincolo..
Si veti ajunge undeva, departe, si va veti aminti de mine.
Si va veti da seama ca am dreptate..
Dupa ce mori, ajungi de unde ai plecat.
Si iti incepi viata din nou.
Si intotdeauna esti mai fericit.
Si intotdeauna sti cum sa traiesti mai bine..
Noi..Noi suntem spre final. Stim deja cum sa fim simplii. Stim deja ca timpul nu inseamna bani. Timpul inseamna fericire.
Timpul inseamna "a iubi"

8 decembrie 2008

.!!

Bine, probabil nu-ti vei da seama cine sunt.
Adica, tu nu te cunosti pe tine si incerci sa-mi reduci absurdul, sa iti dai seama cine sunt EU? Sa cunosti universul din mine, sa afli extremul?
Dragul meu, afla ce bestie se ascunde in tine. Afla ce trebuie aflat despre tine. Da-ti singur seama ce naibii ai tu.
Si apoi iti vei da seama ca nu ai vrea sa ma cunosti si ca noi nu semanam deloc.
Si iti vei da seama ca tot timpu' asta pe care ti l-ai petrecut incercand sa ma cunosti a fost pierdere de vreme.
Si, apropo..
"Nu ma cunosti..
Nici eu nu ma cunosc! "

7 decembrie 2008


In tot ce fac eu nu m-am schimbat
In tot ce simt numai pot sa mint
In tot ce cred nu am ce sa pierd
Tot ce-ti spun este "Ramas bun".

Pentru ca am avut o stare prea ciudata si nu stiam ce e cu mine.
Pentru ca nu ma cunosteam.
Pentru ca vroiam sa plec la munte si sa-mi fac prieteni noi.
Pentru ca mi-e frica de oameni.
Sunt plictisit si obosit sa te mai caut prin mine.

6 decembrie 2008

Ha ha ha!

Ce nu-nteleg
Este de ce n-ai inteles
Ca viata pentru mine
Are un singur sens..
Visez sa ma trezesc
Cu soarele in fata..
Lasa ce-a fost
Sa ma inveti din nou..
In viata..Sunt nou si ziua mea
Are acum o dimineata..
Zambesc cu soarele in fata!


Pentru ca nu ma doare daca detesti skau'.
Pentru ca eu mi-am reamintit de el.
Si pentru ca mie imi place.
Si pentru ca pe mine ma schimba.
Si pentru ca imi plac oamenii de genul meu.

Si ce chestii.


Intradevar.
"Suntem doar straini care, intamplator, au aceeasi istorie"
Nimic mai mult.

4 decembrie 2008

?

Nu imi placeai. Stateai acolo, pasiv, si ma faceai sa cred ca voi intra din nou intr-o stare de rahat. Nu stiam daca ce faci tu e rau sau nu, dar mi-a parut bine cand m-ai tradat.
Nu vreau sa-ti mai simt parfumul.

3 decembrie 2008

Am scapat de una!


Da, si am scapat. Si a fost bine.
Limba si literatura romana, ne vedem peste cateva luni!

Acum urmeaza teza la mate..:|

2 decembrie 2008

Pam pam.


Lasa, scapam noi si de teze!
Si o sa avem timp sa plecam.
Avem timp sa fim liberi...




Oricum, ma duc.
Ma duc sa..
Sa imi fac codite din ata!
:))

30 noiembrie 2008

Ne ai pe noi, suntem prietenii tai.


Venim te luam, te ducem unde vrei!
Da, astazi a fost o zi minunata sa ma reintalnesc cu vechii prieteni si sa ne amintim de toate rahaturile.
Intradevar, dintre cei vechi, doar Boggy a fost. Si a ramas acelasi tip care mananca ce vrea, acelasi tip care uneori te scoate din minti, insa e de treaba, acelasi tip care pute in stilu lui specific. Pute bine.
De fapt, nici nu stiu cum am pierdut acele clipe in care ieseam tot timpu' si intarziam acasa. Nu stiu cand a trecut un an. Nu stiu unde a disparut parfumul amintirilor.
Insa, stiu ca prietenii sunt mereu aceiasi.
Sunt acele persoane cu care stau seara in coltul strazii, intr-o liniste pura. Fiecare cu treaba lui, insa toti uniti.
Sunt acele tipe cu care alerg in fata baietilor, strigand "NU NE LUATI BAIETII, NU NE LUATI BAIETII!" si incepem sa cantam ca proastele "am doar 13 aaaani, sunt nebun, iubesc si nu am baaaani, nimeni nu-mi sta in druuum, am soseaua mea, doar cu-n singur sens, ma va duce undeva!!!!" .
Si sunt baietii, care urla disperati "uite proaste cum aleargaaaa!".
Sunt acei baieti care te lasa sa-i imbratisezi.

Si imi dau seama, abea acum, cat de indiferenta am fost. Si imi dau seama ca eu chiar nu am lasat pe cineva sa se apropie de mine.
De ce? Nu stiu. Nu-mi pasa. Dar nu mi-a picat bine cand mi-au spus "esti beata. nu te apropia de mine".
Insa, normal, m-au lasat sa-i imbratisez si sa-i pup!

Mai vorbim. Pana atunci, take care.

29 noiembrie 2008

27 noiembrie 2008

Ce chestie.

Ma, sti ce ma gandeam?
Adica..Citeam acum toate articolele si mi se pare ceva foarte aiurea si foarte ciudat.
Prezentu e un viitor din trecut, daca iti poti imagina.
Adica..Acum 2 minute ma gandeam ca voi scrie un articol de genu, si acum, uite-ma.
A fost, esti, va fi, in acelasi timp.
Acum 20 de minute ma gandeam sa ma duc la magazin sa-mi iau ceva de mancare.
Plecasem imediat si, pe drum, am simtit starea aia ciudata in care simti ca esti undeva, dar nu sti cum ai ajuns acolo.

Ma rog.
Eu ma duc.
Ma duc sa scriu la carte!
M-am decis..O incep azi..
O sa fie ceva foarte ok, parerea mea:)

Da..Ma rog..

"Tot ce pui pe blog iese bine. Cum faci asta?"
Mersi. Oricum..Faza e ca scriu direct, fara sa caut pe net expresii, s.a. Uneori scriu prea incet si imi uit gandurile. Dar vin altele, si asa trec la alta idee.
Imi pare rau..
Sunt intr-o stare de..Pudism acut, da.

26 noiembrie 2008

!

Am un dor nebun de zilele de vara, in care numai puteai de cald si te gandeai "cand vine iarna?!" .
Mi-e dor de toate amintirile neamintite, uitate in timp. Mi-e dor de toti prietenii noi pe care mi i-am facut, cu care imi faceam planuri, si de care acum numai stiu nimic.
Mi-e dor de zilele de vara care mi le petreceam in parc, cu o carte in mana, intrebandu-ma cum va fi cls a7-a. Si mi-e dor sa intru fericita la metrou, simtand aerul rece.
Mi-e dor sa ma port frumos cu toata lumea, sa fiu pe placul tuturor. Mi-e dor sa nu ma cert cu nimeni.

Dar cum poti, mai? Cum poti, cand toti oamenii sunt asa egoisti si incearca sa te atraga la stilul lor de viata. Cum? Nu.. E bine indiferenta.

Oricum, mi-e dor de Herastru. Nu am mai trecut pe acolo de foarte, foarte multa vreme. Mi-e dor de gradina japoneza. Mi-e dor de ziua de Paste in care eram ca proastele la romana la ora 9 si mancam..

Mi-e dor de tot ce-mi poate fi dor.

Dar n-o sa mai fie asa:). Nu acum. Vreau vacanta de vara!

FUCK THE COOL! Spune-mi o poveste.. - Costi Rogozanu

+ Deschisese ochii mari si astepta, cu un zambet pierdut pe buze, o moarte stupida.

+ In fiecare zi o iubea mai putin, se topea incet ca Antarctica, in fiecare zi o vedea cum isi pierde dulcegaria de copil si devine doar o femeie foarte frumoasa si foarte straina..

+ Incepuse sa o iubeasca in fiecare dimineata si s-o urasca in fiecare seara. Ea, insa, l-a mai iubit putin si pentru asta.

+ Ce poate fi mai frumos de atat? O zi de sambata, de leneveala neconditionata, de umblat in chiloti prin casa, de sorbit ore in sir cafeaua, de ingrijorare amuzanta ca "iar n-am facut nimic", de mici angoase cum ca "suntem tineri, n-ar trebui si noi sa mai iesim, sa ne facem vietile palpitante, oare asa o sa ne petrecem tot restul zilelor, dupa perdelele astea, in lumina asta?" si, bineinteles,ceva muzica rasunand in surdina, muzica ei preferaa. Pana la urma, ideea e sa lenevesti cat mai mult, nu?

+ Draga, ce cacat, e filozof serios. Munca strica timpul pentru meditatie, pentru profunzime, pentru povestit cu prietenii.

+ E clar ca de asta il iubeste ea, el are partea lui imatura frumoasa, uneori agasanta, alteori flatanta.

+ Ea era imbracata cu toate posibilele amintiri pe care i le banuia.

+ Nu am chef sa-mi retrag trecutul, esti nebun? Si totusi, o voce imi spune ca n-as vrea sa-l adnotez pe noul "eu".

+ Si nu mi-e dor de tine. Nici macar "prieteneste".

+ Poarta un tricou cu moaca lui Kurt Cobain pe care scrie Nevermind. Are doua codite obraznice in varful capului. Blugii erau jerpeliti. Vorbeste urat, e artagoasa, ii spune ca nu e decat un fandosit potentat care foloseste arta ca orice hip-hoper "borat", ca sa futa ceva mai de soi si sa se plimbe cu limuzinele.

+ M-am saturat de nonconformiste, de conversi, de adolescenta ridicata la rangul de lege automata a distractiei pentru voyeuri si contrabalansata de vietile robotice impuse de multinationale. Spiritul critic viu trebuie lasat sa intre in caminele noastre. Nonconformismul nu e un mod de viata, e un mod de a rupe randurile in mod facil, invatati-i regulile si nu va mai lasati atat de usor vrajiti, dragii mei prieteni. Apreciati cu atentie fiecare lucru. Nu mai stati ascunsi prin case, nu mai cedati spatiu, fiti siguri pe voi. Nu va mai uitati umiliti la copiii vostri care striga la tot pasul "cool". Fuck the cool!

+ Pentru ca ne-am trezit ca ne castigam traiul consumandu-ne nepermis vietile in acte artistice. Suntem in ultima etapa a fericirii noastre!

+ Tramvaiul e urat, plin de priviri neprietenoase. Hainele mele sunt mai scumpe decat s-ar cuveni. Blocurile secreta aceeasi rasina compusa din aceeasi tinerete violenta dotata cu bere la plastic. Dar nu, nu am curaj sa cobor si s-o iau printre blocuri pe aelasi traseu. Pentru ca acest drum este drumul tuturor iluziilor. Pentru ca e drumul ala care ma poate face sa-mi iau sarsanalele si sa plec intr-un oras din provincie, unde sa ma sting in bautura, incet, dar sigur, ca proful meu de franceza din liceu. Sa renunt la toate ambitiile pe care le am si mai ales firewallul antilosereala pe care mi l-am impus in vremuri imemoriale, pe cand stateam intr-un camion cu coviltir impreuna cu familia mea si paraseam satul drag pentru un frumos bloc nou care rasarea in Focsani dintr-un maldar de case boieresti daramate.

+ Credeam ca tine de adolescenta, dar acel sevraj e viata normala, trista si adevarata, la care ma intorc periodic. De fapt, adolescenta e urata de toti, pentru ca e virusul absolut, fara vaccin posibil. De fapt, aia e normalitatea careia i se supun orice alte fatalitati: biologice, divine. De-aia e plina lumea de penibil, de copii batrani, de batrani copii, de cinici care vand sau isi vand vietile. Pentru ca avem in spate un fundal constant, indestructibil, de care tot fugim, gasim solutii sa scapam, dar care e acolo, fara urma de indoiala si fara sa faca parte din noi. Ne apare cu toata forta cand ne trezim fara iubiti, fara bani, fara incredere, fara un picior in Marsilia, fara.

+ Tu n-ai vrea sa fii o musca, sa-i asculti pe toti pe care ii stii, sa-i vezi desfasurandu-se?
Oamenii trebuie luati asa cum vor ei, cum incearca sa se construiasca, asa cum incearca sa ti se arate, nu cu ascunzisurile lor.

+ Cert e ca ma doare gura de la atata scris.

Ma rog.


A mai trecut o zi, au mai trecut sperante, au mai trecut cuvinte, am mai trecut eu.
Ma apropii din ce in ce mai repede de 14 ani. Nu vreau. Parca suna mai bine "13" . Suna mai fericit. Parca nu as mai vrea sa cresc. As vrea sa raman asa cum sunt. As vrea sa am 1.63 m pentru totdeauna. As vrea sa am paru atat de ciufluit si nepasator mult timp de acum incolo.. As vrea sa ma simt cum ma simt acum..

Cum ma simt?

Prost. Chiar am o zi proasta. Dar, oarecum, tot fericita sunt.


Oricum, nu vreau sa cresc mare. Vreau sa raman atat de mica. Vreau sa scriu toata viata mea pe blogu' asta. Vreau sa privesc oamenii la care, oarecum, tin, de sus de undeva. Vreau sa plang. Acum ma gandesc ca nu am mai facut demult asta. Nu am mai plans. Si e ciudat, am uitat cum e. Chiar am uitat.
Bunica mea spune ca dupa ce treci prin multe, uiti sa plangi.
Acum chiar ii dau dreptate. Nu am inteles niciodata ce vroia sa spuna. E atat de inteligenta!
As vrea sa raman toata viata mea in metrou, ascultand si fredonand Pasarea Colibri.

Intrebare.

E clar, oamenii raman copilarosi pentru totdeauna.
Dar am o intrebare. Cum e sa fi mare si sa ai mai multe griji ca niciodata?

25 noiembrie 2008

.... [imi plac punctele]

Persoana: O persoana este o lume intreaga, cu mai multe chipuri.
Gandul: gandul este un absurd, catre care fiecare om are drumul sau.
Lumina : lumina este infinitul, alaturi de care nimic numai exista.
Om: omul nu exista. Omul este defapt un spirit neispravit ce tinde spre un corp

24 noiembrie 2008

:)

Vin tezele bai!
E incredibil, deja a trecut ceva din an..:)
Devine din ce in ce mai stresant..La matematica, cine stie ce fac.
La romana cred [sper] ca iau peste 9. Sunt 90% sigura! Profa' se va bucura.
Bine, chiar daca nu am inteles niciodata conversiunea..Ma rog!
Ok, daca iau peste 8 si la mate sunt..Oarecum multumita.
Primul an in care dau teza..
O sa mor..

21 noiembrie 2008

Lume.

Chiar nu ii inteleg pe aia care urca in metrou si dau mp3'u la maxim doar ca sa se laude ca asculta un anumit gen de muzica.
Chiar nu ii inteleg.
Si nu ii mai inteleg nici pe cei care isi iau zeci de telefoane, unu mai bun ca altu, asta doar asa, din plictiseala..
Nici pe cei care au vile imense..Pentru ce?

||

Cei singuri intra-n casa, arunca niste chei pe masa, scot o sticla, beau si privesc in gol...

20 noiembrie 2008

Viitor/trecut/prezent.

E un viitor pustiu
E tot ce vreau, si ce nu stiu.
Nu e viitor cu masini zburatoare..
E viitor cu ganduri partiale!
E-un viitor crud, inchis in propria-i ura.
Un trecut tarat de-un om ce nu se-ndura
Sa lase un trecut in spate-
Un om ce stie ca se poate..
Sa sti ca tu, fiinta murie
Nu sti ca se poate scrie
Despre prezentul fara urma,
Decadentul lui ce curma
Un brat de om muncit o viata
In simpla-i moarte, cu speranta
Ca poate..Cine stie, minte..
Si poate uita de cuvinte..
Si poate nu o sa mai scrie..
Si poate nu va fi prostie..

19 noiembrie 2008

True.

Berbecul s-a nascut introvertit, intors spre sine, retras, insa teama de el insusi, de acel abis existent undeva in sufletul sau l-a facut un extrovertit. Acesta este mare defect al Berbecului: frica de moarte. De fapt ii este atat de mult frica de moarte, incat nici nu poate intelege moartea, nici nu are curajul sa-si puna intrebari asupra ei. Ea este punctul lui de fuga. Intotdeauna, cand veti vedea un Berbec alergand, el va fugi de frica mortii.

I don't care.

Uite care e faza.. CHIAR NU-MI PASA DE INCALZIREA GLOBALA sau CRIZA ECONOMICA.
Chiar ma stresati. Nu ma mai luati cu "ma tu iti dai seama.." . Da ma, imi dau seama, da' nu e asta problema mea. Da, nu arunc hartii pe jos, nu las lumina aprinsa, nu las apa sa curga cand ma spal pe dinti. Da, ajut.
DAR INTELEGETI CA NU IMI PASA. Nu tre' sa-mi repetati in fiecare zi. Stiu si eu asta.
Doamne, vedeti-va de treaba voastra:|.
Si uitati de mine, ca oricum nu va bag in seama... Dar imi topiti neuronii!
Si terminati si cu glumele proaste ca dupa iar nu va mai bag in seama si ma luati cu"De ce esti asa nesimtita? "
:|

18 noiembrie 2008

Vreau vara!

Vara asta am sa ma'ndraaaagooosteeesc de tineeeee!!!
Si spune'mi tu, cum naibii sa te indragostesti sa sa simti ceva cand sufletu' tau e acoperit de mii de geci si hanorace?!
M-am saturat, da..M-am saturat!

15 noiembrie 2008

.

Mhm. Ma uit de fiecare data la blogu' asta si tot incerc sa schimb ceva. Simt ca ceva nu e bine. Ceva pute. Ceva nu e bine-primit aici.
Acel ceva sunt eu.
Bine, intradevar, eu sunt cea care scrie, eu sunt cea care are ideile astea..Dar tot eu sunt cea care incearca sa le arate lumii si isi face planuri si sperante si isi spune ca ea va sti pentru prima oara ce inseamna sa fi om! Da, eu sunt.
Ce suntem noi defapt? Bine, nu conteaza, multi oameni isi pun intrebarea asta.
Ce conteaza e ca eu am inteles si ca eu nu ma consider om. Eu nu sunt genu care spune ca imi voi trai viata la maxim, eu nu sunt genu care isi pierde viata in bautura, eu nu sunt genu care incepe sa ia droguri ca sa fie "Cool" sau "Trendy" sau sa se integreze undeva. Eu nu sunt genu care ii asculta pe ceilalti, eu nu sunt genu care sa fie la moda sau sa stie ce e la moda! Nu sunt genu caruia sa-i mai pese, nu sunt genu care se trezeste dimineata si isi face nervi ca in cativa ani vom ramane fara apa pe pamant.
Jesus..Eu sunt genu care altceva mai bun nu are de facut decat sa invete. Eu sunt genu care umbla seara prin casa, incercand sa se duca la baie, si apoi o vezi alergand ca disperata spre lumina..Prefer lumina uneori..Sunt genu caruia ii place sa exagereze..Incredibil dar uneori nu imi place sa ma distrez:|. Sunt genu care nu prea rade, si cand zambeste doar, ii dau lacrimile. Sunt genu[bine, nu ma crede nimeni] care nu s-a suparat niciodata!

Nu conteaza, mi-e somn!
E asaaaa de intuneric..Mi-e frica, bre! Dar..De ce sa ma scol de pe scaunu asta dur? Birou e asaaaa pufos.. Daca imi voi misca poponeata pana in pat, nu o sa mai adorm..Si noi nu vrem asta! Vreau sa dorm. Ma duc sa.. Sa disper

11 noiembrie 2008

Nichita Stanescu [citate]

+ Am cunoscut pe cineva care vedea materia, cineva m-a cunoscut pe mine care vedeam cuvintele.

+Niciodata n-am sa invat ca el a murit.

+Dar adancul pamanutul e plin de morti
si nu e loc, si nu e loc, si nu e loc
de intrebari.

+
El a venit si mi-a spus:
viata
este o absenta
intre doua inexistente.

Eu m-am uitat la el lung,
i-am suras
pana cand
am izbucnit in plans.

+ Muzica este un răspuns căruia nu i s-a pus nicio întrebare.

+Pot să stau uneori în faţa unui copac cu ochii deschişi şi să-l şi visez în acelaşi timp. Şi să prefer să-l visez.

+Singura bogăţie a unui om este spiritul.

+Dacă nu ştii să recunoşti iarba după verde şi apa după sete, atunci nu-i va fi nimănui dor de tine.

+Mă culcasem lângă glasul tău şi te iubeam.

+Amintirea întâmplărilor mele vine din viitor, nu din trecut.

+Eu nu sunt altceva decât
o pată de sânge
care vorbeşte.

+Tot ceea ce are timp există.

+Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt.

+Nimic nu este mai firesc decât absurdul.

Absurdul este o forma a ratarii sublimului

+A trebuit să vin a doua oară, pentru că prima oară abia acum îmi dau seama că nu există. A trebuit să vin a doua oară ca să-mi dau seama că prima oară nu există niciodată.


+Eu mor cu fiecare lucru pe care il ating,
stelele rotitoare ale cerului, cu privirea;
fiecare umbra pe care o arunc peste nisip,
sufletul mai putin mi-l intinde; fiecare lucru
il privesc cum as privi moartea, rareori
uit aceasta, si-atunci, din nimic fac dansuri
si cantece, imputinandu-ma si smulgandu-mi
bataia tamplelor, ca sa fac din es
coroane de mirt.

+A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

+E o întâmplare a fiinţei mele:
şi-atunci, fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.

+Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor.
Ori poate de drag
şi de blândeţe.
Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.

+Mai intai iti stangi umerii,
mai apoi te inalti pe varful picioarelor,
inchizi ochii
refuzi auzul.
Iti spui in sine:
acum voi zbura.
Apoi zici:
Zbor
Si acesta e zborul.

+Parcă dormim şi visăm, îmi spuse ea.
Alergam în sus. Scara de beton
se sfârşise demult. Şi clădirea.
Trecuserăm şi de viitor. Cuvintele
rămăseseră în urmă. Şi poate nici noi
nu mai eram.

+Eu sunt trupul absurd al lui..

+Eu aş putea s-o omor
cu o singură lovitură
Ea râde spre mine,
ea surâde
Ea ridică spre ochii mei
ochii ei strălucitori
Ea întinde mâna spre mine,
ea scutură surâzând, râzând
pletele negre.
Dar eu, aş putea s-o omor
cu o singură lovitură.
Acum, ea începe să spună cuvinte
suave, naive, de joc.
Se uită curioasă la mine,
se încruntă o clipă
şi iarăşi
surâde, râde.
Se uită în ochii mei,
cu ochii ei lucitori
În timp ce eu o contemplu
şi aş putea s-o omor
cu o singură lovitură.

+Timpul este un lup devorator.

7 noiembrie 2008

:)


Aaaa! Ma amuza bre:).
[Mersi Mihnea]

6 noiembrie 2008

Salut.

Hello, asshole!. Ce faci, cum te simti? Bine, intrebari stupide puse in fiecare zi de aceleasi persoane puerile. Niciodata nu se schimba nimic.
Si cat de prost sa fi sa te atasezi de mine? Cat de prost sa fi sa crezi ca te-as putea iubi? La varsta asta? Nici nu ma gandesc.
Nu cred ca as putea tine la cineva mai mult ca la un prieten. Nu cred ca mi-as da viata pentru nimeni.
Sunt egoista, recunosc, dar ce sens ar avea? Daca as muri pentru tine, ce ai face dupa? Mi-ai rezolva tu toate problemele?
Nu e inca timpu sa ma atasez de voi, oamenilor..
Si voi stiti prea bine asta. Prin "te iubesc" asta nu inseamna ca mi-as da viata pentru voi..Asta inseamna doar ca te am, ma ai, si ca ne ajutam..
Si voi..Voi stiti ca nu as reusi sa va impart "dragoste" si totusi, tineti la mine.
Ciudatilor!

4 noiembrie 2008

Subiect de gandire


Imi spui ca sunt prea rece si ca ar trebui sa-mi pese si mie putin. Spui ca eu nu fac decat sa ascult si nu spun niciodata ce am. Spui ca ce fac eu e uneori fara sens si ca imi e prea lene sa gandesc ce-mi spui. Dar, prietene, nu crezi ca asa ar trebui sa fiu? Si ca prin tacerea mea exprim prea multe lucruri? Poate mai multe decat atunci cand as vorbi.
Si oricum, imi place sa tac. Imi place sa "stau cu mine". Imi place sa-mi stiu doar eu gandurile. Defapt nici nu stiu ce gandesc. Le schimb in fiecare zi.
Imi mai place sa stau seara in camera neagra si sa ma gandesc ca nu am la ce sa ma gandesc. Imi place sa stau pe blogu' asta. Imi place, pentru ca doar lui ii zic ce gandesc.
Imi place sa ma plimb singura si sa ma opresc atunci cand viitorul nu are ce cauta acolo. Imi place sa schimb trecutul. Imi place sa ma opresc in fata unui om si sa il privesc atenta. Imi place sa ascult o melodie toata ziua, asta nu pentru ca e preferata mea, ci pentru ca, pur si simplu, o am.
Imi mai place, oarecum, sa ascult sunetul mortii. Imi place sa ma uit la lume si sa ma gandesc unde lucreaza ei. Imi place sa descopar locuri banale, unde nu am ce sa fac. Imi place sa-mi ocup timpul citind. Imi place sa umblu si sa privesc in jur. Imi place sa-mi dau seama ca in unele locuri au calcat oameni dupa care eu salivez.
Imi place sa ma gandesc ca intr-o zi voi avea garsoniera mea. Imi place sa ma imi imaginez viitorul.
Dar sti? Mai exista o diferenta: viitorul meu va fi cum imi imaginez, fara "dar" si "poate" .
Sti ce imi mai place? Sa cred ca nu exista nimic.
Si inca ceva..
Lumea toata e un singur om, cu mai multe fete. Serios, si de fiecare data il pierd, si el vine cu o alta infatisare.
Lumea e un singur prieten, pe care nu il voi pierde niciodata.

:>

Sti care e diferenta dintre noi?
Eu nu stiu ce vreau.
Eu sunt impotriva tuturor si prietena oricui.
Pot sa fiu mult prea de treaba uneori, chiar daca urasc acea persoana cu care vorbesc si as vrea sa o vad cerand indurare.
Pot fiu prea nesimtita, idioata, sa merit sa fiu urata, sa fiu uitata de toti pentru ca..Nu imi prea pasa de mine sau de voi.
Niciodata nu am prieteni, si asta nu pentru ca nu am pe cine, ci probabil pentru ca nu vreau.
Si fac lucruri absolut idioate si merit sa fiu uitata, dar voi nu faceti asta.
Voi va intoarceti de fiecare data la mine si va impacati cu gandu' ca asta sunt eu, oricum as fi.
Si asta nu am inteles niciodata!
Parca sunt un copac si e toamna si ma schimb total, numai ramane decat trupu din mine si frunzele imi cad, tot. Si totusi unii oameni ma iubesc asa cum sunt, pentru ca asa sunt.
Nu reusesc niciodata sa va fac sa plecati. Chiar daca ma barfiti, chiar daca..Uneori sunt insuportabila, voi tot ma placeti.
Sunteti toti asa ciudati si prefacuti.
Chiar daca va barfesc in fata, va zic ce nu-mi convine [uneori pe un ton absurd] , chiar daca va injur si va zic sa plecati, chiar daca va zic ca nu am chef de voi.. Chiar daca as lua un cutit si v-as injunghia, tot nu ati pleca..
Asta e motivu pentru care imi schimb prietenii si pentru care nu vreau sa ma atasez de nimeni.

26 octombrie 2008

Altceva.

Si am facut si un pacat:
Am crezut ca pot sa scap..
Am crezut ca pot sa uit
De drumul tau, de drumul lui
Sa fim doar noi, doar eu si el
Doar eu si drumul peste cer.
Zburand deasupra unui nor
Uitat de mult pe vant domol..
Si am crezut ca pot sa uit
De diferenta mea si-a lui
Cea de care m-am ferit
Sperand ca nu tre' sa o-nghit..
Sperand ca pot sa scap de ea
Cum am scapat de viata mea -
Murind de fiecare data
Cand tu ai spune "pe-altadata" ..
Si am crezut ca pot sa scap
Fara nevoia mea sa trag
Un glont in tampla mea cea dreapta
Fara a sti ca eu sunt moarta..
Moarta printre voi, cei vii,
Voi, cu vise foarte gri,
Cei ce se chinuie sa scape
De un destin adus pe ape.

Oarecum trist.

E trist sa sti ca tu nu crezi
In soapta, ura, ce nu vezi -
In clipa moarta de acum,
Sau cea trecuta, cea din fum..
Nu ma cunosti...
Nici eu nu ma cunosc..
Uitata parca in mormantul prost
Incerc sa ies in fata ta
Sperand mereu sa caut calea
Catre intunecare si dispret
Si-ntr-un final sa nu ma ierti-
Si as putea scapa de tine..
Si as putea scapa de mine..
Si as putea scapa de noi.
De timpul vechi, de timpul de apoi..
Si poate vrei sa vezi arzand
Trecutul nostru, cel flamand.
Trecut uitat demult in umbra
Crezand ca poate sa-mi raspunda
Copilaria ta cea mult prea sumbra.
Si ura ta mereu nascand
Un sentiment pierdut in vant
Un sentiment de stranie iubire
Pentru o fiinta moarta tie..

25 octombrie 2008

Ce mai conteaza.

E oarecum timpu' ca totu sa se uite.
Sa ma culc si sa-mi fie prea lene sa ma mai scol.
Sa vad cat pot sa stau intinsa pe pat, singura, acolo, undeva, si sa numai ascult de nimeni si nimic.
Sa ma regasesc din nou in muzica si sa scriu tot ce ma intereseaza.
Sa privesc din nou universul prin aceiasi ochi minusculi si caprui de alta-data.
Sa il privesc asa cum e el, exagerat, putrezit si nepasator.
Sa astept apocalipsa si sa mor.
Sa vad moartea si sa o scuip.
De data asta, sa stiu unde ma duc si sa am un scop.
Numai am trecut, imi fac noi prieteni si nu ma mai intereseaza chestiile mult prea neinteresante, apasatoare, inutile.

E nou, ba.

E ceva nou, la care multi se gandesc si de care prea multa lume uita.
E ceva din tot, unde doar minimum e maxim.
E ceva ce tu nu vei descoperi, ceva ce face parte din nimic.
E un cuvant vrajit ce te duce sus undeva, e culoarea care te duce spre mare, e cerul.
E tot ce exista si tot ce va exista.
E universul cu toate lucrurile marunte si inutile pentru tine.
E copilaria pe care tu ai pierdut-o, fraiere.
E o paleta a pictorului unde toate creatiile mele se transforma in culori .
Se amesteca de parca ar fi intr-un razboi.
Nici eu nu stiu ce vreau.
Nu stiu ce sunt.