Ne ai pe noi, suntem prietenii tai.

Venim te luam, te ducem unde vrei!
Da, astazi a fost o zi minunata sa ma reintalnesc cu vechii prieteni si sa ne amintim de toate rahaturile.
Intradevar, dintre cei vechi, doar Boggy a fost. Si a ramas acelasi tip care mananca ce vrea, acelasi tip care uneori te scoate din minti, insa e de treaba, acelasi tip care pute in stilu lui specific. Pute bine.
De fapt, nici nu stiu cum am pierdut acele clipe in care ieseam tot timpu' si intarziam acasa. Nu stiu cand a trecut un an. Nu stiu unde a disparut parfumul amintirilor.
Insa, stiu ca prietenii sunt mereu aceiasi.
Sunt acele persoane cu care stau seara in coltul strazii, intr-o liniste pura. Fiecare cu treaba lui, insa toti uniti.
Sunt acele tipe cu care alerg in fata baietilor, strigand "NU NE LUATI BAIETII, NU NE LUATI BAIETII!" si incepem sa cantam ca proastele "am doar 13 aaaani, sunt nebun, iubesc si nu am baaaani, nimeni nu-mi sta in druuum, am soseaua mea, doar cu-n singur sens, ma va duce undeva!!!!" .
Si sunt baietii, care urla disperati "uite proaste cum aleargaaaa!".
Sunt acei baieti care te lasa sa-i imbratisezi.

Si imi dau seama, abea acum, cat de indiferenta am fost. Si imi dau seama ca eu chiar nu am lasat pe cineva sa se apropie de mine.
De ce? Nu stiu. Nu-mi pasa. Dar nu mi-a picat bine cand mi-au spus "esti beata. nu te apropia de mine".
Insa, normal, m-au lasat sa-i imbratisez si sa-i pup!

Mai vorbim. Pana atunci, take care.

Fa kin su pah.

[Multumiri Ilincai]

Ce chestie.

Ma, sti ce ma gandeam?
Adica..Citeam acum toate articolele si mi se pare ceva foarte aiurea si foarte ciudat.
Prezentu e un viitor din trecut, daca iti poti imagina.
Adica..Acum 2 minute ma gandeam ca voi scrie un articol de genu, si acum, uite-ma.
A fost, esti, va fi, in acelasi timp.
Acum 20 de minute ma gandeam sa ma duc la magazin sa-mi iau ceva de mancare.
Plecasem imediat si, pe drum, am simtit starea aia ciudata in care simti ca esti undeva, dar nu sti cum ai ajuns acolo.

Ma rog.
Eu ma duc.
Ma duc sa scriu la carte!
M-am decis..O incep azi..
O sa fie ceva foarte ok, parerea mea:)

Da..Ma rog..

"Tot ce pui pe blog iese bine. Cum faci asta?"
Mersi. Oricum..Faza e ca scriu direct, fara sa caut pe net expresii, s.a. Uneori scriu prea incet si imi uit gandurile. Dar vin altele, si asa trec la alta idee.
Imi pare rau..
Sunt intr-o stare de..Pudism acut, da.

!

Am un dor nebun de zilele de vara, in care numai puteai de cald si te gandeai "cand vine iarna?!" .
Mi-e dor de toate amintirile neamintite, uitate in timp. Mi-e dor de toti prietenii noi pe care mi i-am facut, cu care imi faceam planuri, si de care acum numai stiu nimic.
Mi-e dor de zilele de vara care mi le petreceam in parc, cu o carte in mana, intrebandu-ma cum va fi cls a7-a. Si mi-e dor sa intru fericita la metrou, simtand aerul rece.
Mi-e dor sa ma port frumos cu toata lumea, sa fiu pe placul tuturor. Mi-e dor sa nu ma cert cu nimeni.

Dar cum poti, mai? Cum poti, cand toti oamenii sunt asa egoisti si incearca sa te atraga la stilul lor de viata. Cum? Nu.. E bine indiferenta.

Oricum, mi-e dor de Herastru. Nu am mai trecut pe acolo de foarte, foarte multa vreme. Mi-e dor de gradina japoneza. Mi-e dor de ziua de Paste in care eram ca proastele la romana la ora 9 si mancam..

Mi-e dor de tot ce-mi poate fi dor.

Dar n-o sa mai fie asa:). Nu acum. Vreau vacanta de vara!

FUCK THE COOL! Spune-mi o poveste.. - Costi Rogozanu

+ Deschisese ochii mari si astepta, cu un zambet pierdut pe buze, o moarte stupida.

+ In fiecare zi o iubea mai putin, se topea incet ca Antarctica, in fiecare zi o vedea cum isi pierde dulcegaria de copil si devine doar o femeie foarte frumoasa si foarte straina..

+ Incepuse sa o iubeasca in fiecare dimineata si s-o urasca in fiecare seara. Ea, insa, l-a mai iubit putin si pentru asta.

+ Ce poate fi mai frumos de atat? O zi de sambata, de leneveala neconditionata, de umblat in chiloti prin casa, de sorbit ore in sir cafeaua, de ingrijorare amuzanta ca "iar n-am facut nimic", de mici angoase cum ca "suntem tineri, n-ar trebui si noi sa mai iesim, sa ne facem vietile palpitante, oare asa o sa ne petrecem tot restul zilelor, dupa perdelele astea, in lumina asta?" si, bineinteles,ceva muzica rasunand in surdina, muzica ei preferaa. Pana la urma, ideea e sa lenevesti cat mai mult, nu?

+ Draga, ce cacat, e filozof serios. Munca strica timpul pentru meditatie, pentru profunzime, pentru povestit cu prietenii.

+ E clar ca de asta il iubeste ea, el are partea lui imatura frumoasa, uneori agasanta, alteori flatanta.

+ Ea era imbracata cu toate posibilele amintiri pe care i le banuia.

+ Nu am chef sa-mi retrag trecutul, esti nebun? Si totusi, o voce imi spune ca n-as vrea sa-l adnotez pe noul "eu".

+ Si nu mi-e dor de tine. Nici macar "prieteneste".

+ Poarta un tricou cu moaca lui Kurt Cobain pe care scrie Nevermind. Are doua codite obraznice in varful capului. Blugii erau jerpeliti. Vorbeste urat, e artagoasa, ii spune ca nu e decat un fandosit potentat care foloseste arta ca orice hip-hoper "borat", ca sa futa ceva mai de soi si sa se plimbe cu limuzinele.

+ M-am saturat de nonconformiste, de conversi, de adolescenta ridicata la rangul de lege automata a distractiei pentru voyeuri si contrabalansata de vietile robotice impuse de multinationale. Spiritul critic viu trebuie lasat sa intre in caminele noastre. Nonconformismul nu e un mod de viata, e un mod de a rupe randurile in mod facil, invatati-i regulile si nu va mai lasati atat de usor vrajiti, dragii mei prieteni. Apreciati cu atentie fiecare lucru. Nu mai stati ascunsi prin case, nu mai cedati spatiu, fiti siguri pe voi. Nu va mai uitati umiliti la copiii vostri care striga la tot pasul "cool". Fuck the cool!

+ Pentru ca ne-am trezit ca ne castigam traiul consumandu-ne nepermis vietile in acte artistice. Suntem in ultima etapa a fericirii noastre!

+ Tramvaiul e urat, plin de priviri neprietenoase. Hainele mele sunt mai scumpe decat s-ar cuveni. Blocurile secreta aceeasi rasina compusa din aceeasi tinerete violenta dotata cu bere la plastic. Dar nu, nu am curaj sa cobor si s-o iau printre blocuri pe aelasi traseu. Pentru ca acest drum este drumul tuturor iluziilor. Pentru ca e drumul ala care ma poate face sa-mi iau sarsanalele si sa plec intr-un oras din provincie, unde sa ma sting in bautura, incet, dar sigur, ca proful meu de franceza din liceu. Sa renunt la toate ambitiile pe care le am si mai ales firewallul antilosereala pe care mi l-am impus in vremuri imemoriale, pe cand stateam intr-un camion cu coviltir impreuna cu familia mea si paraseam satul drag pentru un frumos bloc nou care rasarea in Focsani dintr-un maldar de case boieresti daramate.

+ Credeam ca tine de adolescenta, dar acel sevraj e viata normala, trista si adevarata, la care ma intorc periodic. De fapt, adolescenta e urata de toti, pentru ca e virusul absolut, fara vaccin posibil. De fapt, aia e normalitatea careia i se supun orice alte fatalitati: biologice, divine. De-aia e plina lumea de penibil, de copii batrani, de batrani copii, de cinici care vand sau isi vand vietile. Pentru ca avem in spate un fundal constant, indestructibil, de care tot fugim, gasim solutii sa scapam, dar care e acolo, fara urma de indoiala si fara sa faca parte din noi. Ne apare cu toata forta cand ne trezim fara iubiti, fara bani, fara incredere, fara un picior in Marsilia, fara.

+ Tu n-ai vrea sa fii o musca, sa-i asculti pe toti pe care ii stii, sa-i vezi desfasurandu-se?
Oamenii trebuie luati asa cum vor ei, cum incearca sa se construiasca, asa cum incearca sa ti se arate, nu cu ascunzisurile lor.

+ Cert e ca ma doare gura de la atata scris.

Ma rog.

A mai trecut o zi, au mai trecut sperante, au mai trecut cuvinte, am mai trecut eu.
Ma apropii din ce in ce mai repede de 14 ani. Nu vreau. Parca suna mai bine "13" . Suna mai fericit. Parca nu as mai vrea sa cresc. As vrea sa raman asa cum sunt. As vrea sa am 1.63 m pentru totdeauna. As vrea sa am paru atat de ciufluit si nepasator mult timp de acum incolo.. As vrea sa ma simt cum ma simt acum..

Cum ma simt?

Prost. Chiar am o zi proasta. Dar, oarecum, tot fericita sunt.


Oricum, nu vreau sa cresc mare. Vreau sa raman atat de mica. Vreau sa scriu toata viata mea pe blogu' asta. Vreau sa privesc oamenii la care, oarecum, tin, de sus de undeva. Vreau sa plang. Acum ma gandesc ca nu am mai facut demult asta. Nu am mai plans. Si e ciudat, am uitat cum e. Chiar am uitat.
Bunica mea spune ca dupa ce treci prin multe, uiti sa plangi.
Acum chiar ii dau dreptate. Nu am inteles niciodata ce vroia sa spuna. E atat de inteligenta!
As vrea sa raman toata viata mea in metrou, ascultand si fredonand Pasarea Colibri.

Intrebare.

E clar, oamenii raman copilarosi pentru totdeauna.
Dar am o intrebare. Cum e sa fi mare si sa ai mai multe griji ca niciodata?

.... [imi plac punctele]

Persoana: O persoana este o lume intreaga, cu mai multe chipuri.
Gandul: gandul este un absurd, catre care fiecare om are drumul sau.
Lumina : lumina este infinitul, alaturi de care nimic numai exista.
Om: omul nu exista. Omul este defapt un spirit neispravit ce tinde spre un corp

:)

Vin tezele bai!
E incredibil, deja a trecut ceva din an..:)
Devine din ce in ce mai stresant..La matematica, cine stie ce fac.
La romana cred [sper] ca iau peste 9. Sunt 90% sigura! Profa' se va bucura.
Bine, chiar daca nu am inteles niciodata conversiunea..Ma rog!
Ok, daca iau peste 8 si la mate sunt..Oarecum multumita.
Primul an in care dau teza..
O sa mor..

Lume.

Chiar nu ii inteleg pe aia care urca in metrou si dau mp3'u la maxim doar ca sa se laude ca asculta un anumit gen de muzica.
Chiar nu ii inteleg.
Si nu ii mai inteleg nici pe cei care isi iau zeci de telefoane, unu mai bun ca altu, asta doar asa, din plictiseala..
Nici pe cei care au vile imense..Pentru ce?

||

Cei singuri intra-n casa, arunca niste chei pe masa, scot o sticla, beau si privesc in gol...

Viitor/trecut/prezent.

E un viitor pustiu
E tot ce vreau, si ce nu stiu.
Nu e viitor cu masini zburatoare..
E viitor cu ganduri partiale!
E-un viitor crud, inchis in propria-i ura.
Un trecut tarat de-un om ce nu se-ndura
Sa lase un trecut in spate-
Un om ce stie ca se poate..
Sa sti ca tu, fiinta murie
Nu sti ca se poate scrie
Despre prezentul fara urma,
Decadentul lui ce curma
Un brat de om muncit o viata
In simpla-i moarte, cu speranta
Ca poate..Cine stie, minte..
Si poate uita de cuvinte..
Si poate nu o sa mai scrie..
Si poate nu va fi prostie..

True.

Berbecul s-a nascut introvertit, intors spre sine, retras, insa teama de el insusi, de acel abis existent undeva in sufletul sau l-a facut un extrovertit. Acesta este mare defect al Berbecului: frica de moarte. De fapt ii este atat de mult frica de moarte, incat nici nu poate intelege moartea, nici nu are curajul sa-si puna intrebari asupra ei. Ea este punctul lui de fuga. Intotdeauna, cand veti vedea un Berbec alergand, el va fugi de frica mortii.

I don't care.

Uite care e faza.. CHIAR NU-MI PASA DE INCALZIREA GLOBALA sau CRIZA ECONOMICA.
Chiar ma stresati. Nu ma mai luati cu "ma tu iti dai seama.." . Da ma, imi dau seama, da' nu e asta problema mea. Da, nu arunc hartii pe jos, nu las lumina aprinsa, nu las apa sa curga cand ma spal pe dinti. Da, ajut.
DAR INTELEGETI CA NU IMI PASA. Nu tre' sa-mi repetati in fiecare zi. Stiu si eu asta.
Doamne, vedeti-va de treaba voastra:|.
Si uitati de mine, ca oricum nu va bag in seama... Dar imi topiti neuronii!
Si terminati si cu glumele proaste ca dupa iar nu va mai bag in seama si ma luati cu"De ce esti asa nesimtita? "
:|

Vreau vara!

Vara asta am sa ma'ndraaaagooosteeesc de tineeeee!!!
Si spune'mi tu, cum naibii sa te indragostesti sa sa simti ceva cand sufletu' tau e acoperit de mii de geci si hanorace?!
M-am saturat, da..M-am saturat!

.

Mhm. Ma uit de fiecare data la blogu' asta si tot incerc sa schimb ceva. Simt ca ceva nu e bine. Ceva pute. Ceva nu e bine-primit aici.
Acel ceva sunt eu.
Bine, intradevar, eu sunt cea care scrie, eu sunt cea care are ideile astea..Dar tot eu sunt cea care incearca sa le arate lumii si isi face planuri si sperante si isi spune ca ea va sti pentru prima oara ce inseamna sa fi om! Da, eu sunt.
Ce suntem noi defapt? Bine, nu conteaza, multi oameni isi pun intrebarea asta.
Ce conteaza e ca eu am inteles si ca eu nu ma consider om. Eu nu sunt genu care spune ca imi voi trai viata la maxim, eu nu sunt genu care isi pierde viata in bautura, eu nu sunt genu care incepe sa ia droguri ca sa fie "Cool" sau "Trendy" sau sa se integreze undeva. Eu nu sunt genu care ii asculta pe ceilalti, eu nu sunt genu care sa fie la moda sau sa stie ce e la moda! Nu sunt genu caruia sa-i mai pese, nu sunt genu care se trezeste dimineata si isi face nervi ca in cativa ani vom ramane fara apa pe pamant.
Jesus..Eu sunt genu care altceva mai bun nu are de facut decat sa invete. Eu sunt genu care umbla seara prin casa, incercand sa se duca la baie, si apoi o vezi alergand ca disperata spre lumina..Prefer lumina uneori..Sunt genu caruia ii place sa exagereze..Incredibil dar uneori nu imi place sa ma distrez:|. Sunt genu care nu prea rade, si cand zambeste doar, ii dau lacrimile. Sunt genu[bine, nu ma crede nimeni] care nu s-a suparat niciodata!

Nu conteaza, mi-e somn!
E asaaaa de intuneric..Mi-e frica, bre! Dar..De ce sa ma scol de pe scaunu asta dur? Birou e asaaaa pufos.. Daca imi voi misca poponeata pana in pat, nu o sa mai adorm..Si noi nu vrem asta! Vreau sa dorm. Ma duc sa.. Sa disper

Nichita Stanescu [citate]

+ Am cunoscut pe cineva care vedea materia, cineva m-a cunoscut pe mine care vedeam cuvintele.

+Niciodata n-am sa invat ca el a murit.

+Dar adancul pamanutul e plin de morti
si nu e loc, si nu e loc, si nu e loc
de intrebari.

+
El a venit si mi-a spus:
viata
este o absenta
intre doua inexistente.

Eu m-am uitat la el lung,
i-am suras
pana cand
am izbucnit in plans.

+ Muzica este un răspuns căruia nu i s-a pus nicio întrebare.

+Pot să stau uneori în faţa unui copac cu ochii deschişi şi să-l şi visez în acelaşi timp. Şi să prefer să-l visez.

+Singura bogăţie a unui om este spiritul.

+Dacă nu ştii să recunoşti iarba după verde şi apa după sete, atunci nu-i va fi nimănui dor de tine.

+Mă culcasem lângă glasul tău şi te iubeam.

+Amintirea întâmplărilor mele vine din viitor, nu din trecut.

+Eu nu sunt altceva decât
o pată de sânge
care vorbeşte.

+Tot ceea ce are timp există.

+Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt.

+Nimic nu este mai firesc decât absurdul.

Absurdul este o forma a ratarii sublimului

+A trebuit să vin a doua oară, pentru că prima oară abia acum îmi dau seama că nu există. A trebuit să vin a doua oară ca să-mi dau seama că prima oară nu există niciodată.


+Eu mor cu fiecare lucru pe care il ating,
stelele rotitoare ale cerului, cu privirea;
fiecare umbra pe care o arunc peste nisip,
sufletul mai putin mi-l intinde; fiecare lucru
il privesc cum as privi moartea, rareori
uit aceasta, si-atunci, din nimic fac dansuri
si cantece, imputinandu-ma si smulgandu-mi
bataia tamplelor, ca sa fac din es
coroane de mirt.

+A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

+E o întâmplare a fiinţei mele:
şi-atunci, fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.

+Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor.
Ori poate de drag
şi de blândeţe.
Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.

+Mai intai iti stangi umerii,
mai apoi te inalti pe varful picioarelor,
inchizi ochii
refuzi auzul.
Iti spui in sine:
acum voi zbura.
Apoi zici:
Zbor
Si acesta e zborul.

+Parcă dormim şi visăm, îmi spuse ea.
Alergam în sus. Scara de beton
se sfârşise demult. Şi clădirea.
Trecuserăm şi de viitor. Cuvintele
rămăseseră în urmă. Şi poate nici noi
nu mai eram.

+Eu sunt trupul absurd al lui..

+Eu aş putea s-o omor
cu o singură lovitură
Ea râde spre mine,
ea surâde
Ea ridică spre ochii mei
ochii ei strălucitori
Ea întinde mâna spre mine,
ea scutură surâzând, râzând
pletele negre.
Dar eu, aş putea s-o omor
cu o singură lovitură.
Acum, ea începe să spună cuvinte
suave, naive, de joc.
Se uită curioasă la mine,
se încruntă o clipă
şi iarăşi
surâde, râde.
Se uită în ochii mei,
cu ochii ei lucitori
În timp ce eu o contemplu
şi aş putea s-o omor
cu o singură lovitură.

+Timpul este un lup devorator.

:)

Aaaa! Ma amuza bre:).
[Mersi Mihnea]

Salut.

Hello, asshole!. Ce faci, cum te simti? Bine, intrebari stupide puse in fiecare zi de aceleasi persoane puerile. Niciodata nu se schimba nimic.
Si cat de prost sa fi sa te atasezi de mine? Cat de prost sa fi sa crezi ca te-as putea iubi? La varsta asta? Nici nu ma gandesc.
Nu cred ca as putea tine la cineva mai mult ca la un prieten. Nu cred ca mi-as da viata pentru nimeni.
Sunt egoista, recunosc, dar ce sens ar avea? Daca as muri pentru tine, ce ai face dupa? Mi-ai rezolva tu toate problemele?
Nu e inca timpu sa ma atasez de voi, oamenilor..
Si voi stiti prea bine asta. Prin "te iubesc" asta nu inseamna ca mi-as da viata pentru voi..Asta inseamna doar ca te am, ma ai, si ca ne ajutam..
Si voi..Voi stiti ca nu as reusi sa va impart "dragoste" si totusi, tineti la mine.
Ciudatilor!

Subiect de gandire

Imi spui ca sunt prea rece si ca ar trebui sa-mi pese si mie putin. Spui ca eu nu fac decat sa ascult si nu spun niciodata ce am. Spui ca ce fac eu e uneori fara sens si ca imi e prea lene sa gandesc ce-mi spui. Dar, prietene, nu crezi ca asa ar trebui sa fiu? Si ca prin tacerea mea exprim prea multe lucruri? Poate mai multe decat atunci cand as vorbi.
Si oricum, imi place sa tac. Imi place sa "stau cu mine". Imi place sa-mi stiu doar eu gandurile. Defapt nici nu stiu ce gandesc. Le schimb in fiecare zi.
Imi mai place sa stau seara in camera neagra si sa ma gandesc ca nu am la ce sa ma gandesc. Imi place sa stau pe blogu' asta. Imi place, pentru ca doar lui ii zic ce gandesc.
Imi place sa ma plimb singura si sa ma opresc atunci cand viitorul nu are ce cauta acolo. Imi place sa schimb trecutul. Imi place sa ma opresc in fata unui om si sa il privesc atenta. Imi place sa ascult o melodie toata ziua, asta nu pentru ca e preferata mea, ci pentru ca, pur si simplu, o am.
Imi mai place, oarecum, sa ascult sunetul mortii. Imi place sa ma uit la lume si sa ma gandesc unde lucreaza ei. Imi place sa descopar locuri banale, unde nu am ce sa fac. Imi place sa-mi ocup timpul citind. Imi place sa umblu si sa privesc in jur. Imi place sa-mi dau seama ca in unele locuri au calcat oameni dupa care eu salivez.
Imi place sa ma gandesc ca intr-o zi voi avea garsoniera mea. Imi place sa ma imi imaginez viitorul.
Dar sti? Mai exista o diferenta: viitorul meu va fi cum imi imaginez, fara "dar" si "poate" .
Sti ce imi mai place? Sa cred ca nu exista nimic.
Si inca ceva..
Lumea toata e un singur om, cu mai multe fete. Serios, si de fiecare data il pierd, si el vine cu o alta infatisare.
Lumea e un singur prieten, pe care nu il voi pierde niciodata.

:>

Sti care e diferenta dintre noi?
Eu nu stiu ce vreau.
Eu sunt impotriva tuturor si prietena oricui.
Pot sa fiu mult prea de treaba uneori, chiar daca urasc acea persoana cu care vorbesc si as vrea sa o vad cerand indurare.
Pot fiu prea nesimtita, idioata, sa merit sa fiu urata, sa fiu uitata de toti pentru ca..Nu imi prea pasa de mine sau de voi.
Niciodata nu am prieteni, si asta nu pentru ca nu am pe cine, ci probabil pentru ca nu vreau.
Si fac lucruri absolut idioate si merit sa fiu uitata, dar voi nu faceti asta.
Voi va intoarceti de fiecare data la mine si va impacati cu gandu' ca asta sunt eu, oricum as fi.
Si asta nu am inteles niciodata!
Parca sunt un copac si e toamna si ma schimb total, numai ramane decat trupu din mine si frunzele imi cad, tot. Si totusi unii oameni ma iubesc asa cum sunt, pentru ca asa sunt.
Nu reusesc niciodata sa va fac sa plecati. Chiar daca ma barfiti, chiar daca..Uneori sunt insuportabila, voi tot ma placeti.
Sunteti toti asa ciudati si prefacuti.
Chiar daca va barfesc in fata, va zic ce nu-mi convine [uneori pe un ton absurd] , chiar daca va injur si va zic sa plecati, chiar daca va zic ca nu am chef de voi.. Chiar daca as lua un cutit si v-as injunghia, tot nu ati pleca..
Asta e motivu pentru care imi schimb prietenii si pentru care nu vreau sa ma atasez de nimeni.