Imi spui ca sunt prea rece si ca ar trebui sa-mi pese si mie putin. Spui ca eu nu fac decat sa ascult si nu spun niciodata ce am. Spui ca ce fac eu e uneori fara sens si ca imi e prea lene sa gandesc ce-mi spui. Dar, prietene, nu crezi ca asa ar trebui sa fiu? Si ca prin tacerea mea exprim prea multe lucruri? Poate mai multe decat atunci cand as vorbi.
Si oricum, imi place sa tac. Imi place sa "stau cu mine". Imi place sa-mi stiu doar eu gandurile. Defapt nici nu stiu ce gandesc. Le schimb in fiecare zi.
Imi mai place sa stau seara in camera neagra si sa ma gandesc ca nu am la ce sa ma gandesc. Imi place sa stau pe blogu' asta. Imi place, pentru ca doar lui ii zic ce gandesc.
Imi place sa ma plimb singura si sa ma opresc atunci cand viitorul nu are ce cauta acolo. Imi place sa schimb trecutul. Imi place sa ma opresc in fata unui om si sa il privesc atenta. Imi place sa ascult o melodie toata ziua, asta nu pentru ca e preferata mea, ci pentru ca, pur si simplu, o am.
Imi mai place, oarecum, sa ascult sunetul mortii. Imi place sa ma uit la lume si sa ma gandesc unde lucreaza ei. Imi place sa descopar locuri banale, unde nu am ce sa fac. Imi place sa-mi ocup timpul citind. Imi place sa umblu si sa privesc in jur. Imi place sa-mi dau seama ca in unele locuri au calcat oameni dupa care eu salivez.
Imi place sa ma gandesc ca intr-o zi voi avea garsoniera mea. Imi place sa ma imi imaginez viitorul.
Dar sti? Mai exista o diferenta: viitorul meu va fi cum imi imaginez, fara "dar" si "poate" .
Sti ce imi mai place? Sa cred ca nu exista nimic.
Si inca ceva..
Lumea toata e un singur om, cu mai multe fete. Serios, si de fiecare data il pierd, si el vine cu o alta infatisare.
Lumea e un singur prieten, pe care nu il voi pierde niciodata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu