26 noiembrie 2008

FUCK THE COOL! Spune-mi o poveste.. - Costi Rogozanu

+ Deschisese ochii mari si astepta, cu un zambet pierdut pe buze, o moarte stupida.

+ In fiecare zi o iubea mai putin, se topea incet ca Antarctica, in fiecare zi o vedea cum isi pierde dulcegaria de copil si devine doar o femeie foarte frumoasa si foarte straina..

+ Incepuse sa o iubeasca in fiecare dimineata si s-o urasca in fiecare seara. Ea, insa, l-a mai iubit putin si pentru asta.

+ Ce poate fi mai frumos de atat? O zi de sambata, de leneveala neconditionata, de umblat in chiloti prin casa, de sorbit ore in sir cafeaua, de ingrijorare amuzanta ca "iar n-am facut nimic", de mici angoase cum ca "suntem tineri, n-ar trebui si noi sa mai iesim, sa ne facem vietile palpitante, oare asa o sa ne petrecem tot restul zilelor, dupa perdelele astea, in lumina asta?" si, bineinteles,ceva muzica rasunand in surdina, muzica ei preferaa. Pana la urma, ideea e sa lenevesti cat mai mult, nu?

+ Draga, ce cacat, e filozof serios. Munca strica timpul pentru meditatie, pentru profunzime, pentru povestit cu prietenii.

+ E clar ca de asta il iubeste ea, el are partea lui imatura frumoasa, uneori agasanta, alteori flatanta.

+ Ea era imbracata cu toate posibilele amintiri pe care i le banuia.

+ Nu am chef sa-mi retrag trecutul, esti nebun? Si totusi, o voce imi spune ca n-as vrea sa-l adnotez pe noul "eu".

+ Si nu mi-e dor de tine. Nici macar "prieteneste".

+ Poarta un tricou cu moaca lui Kurt Cobain pe care scrie Nevermind. Are doua codite obraznice in varful capului. Blugii erau jerpeliti. Vorbeste urat, e artagoasa, ii spune ca nu e decat un fandosit potentat care foloseste arta ca orice hip-hoper "borat", ca sa futa ceva mai de soi si sa se plimbe cu limuzinele.

+ M-am saturat de nonconformiste, de conversi, de adolescenta ridicata la rangul de lege automata a distractiei pentru voyeuri si contrabalansata de vietile robotice impuse de multinationale. Spiritul critic viu trebuie lasat sa intre in caminele noastre. Nonconformismul nu e un mod de viata, e un mod de a rupe randurile in mod facil, invatati-i regulile si nu va mai lasati atat de usor vrajiti, dragii mei prieteni. Apreciati cu atentie fiecare lucru. Nu mai stati ascunsi prin case, nu mai cedati spatiu, fiti siguri pe voi. Nu va mai uitati umiliti la copiii vostri care striga la tot pasul "cool". Fuck the cool!

+ Pentru ca ne-am trezit ca ne castigam traiul consumandu-ne nepermis vietile in acte artistice. Suntem in ultima etapa a fericirii noastre!

+ Tramvaiul e urat, plin de priviri neprietenoase. Hainele mele sunt mai scumpe decat s-ar cuveni. Blocurile secreta aceeasi rasina compusa din aceeasi tinerete violenta dotata cu bere la plastic. Dar nu, nu am curaj sa cobor si s-o iau printre blocuri pe aelasi traseu. Pentru ca acest drum este drumul tuturor iluziilor. Pentru ca e drumul ala care ma poate face sa-mi iau sarsanalele si sa plec intr-un oras din provincie, unde sa ma sting in bautura, incet, dar sigur, ca proful meu de franceza din liceu. Sa renunt la toate ambitiile pe care le am si mai ales firewallul antilosereala pe care mi l-am impus in vremuri imemoriale, pe cand stateam intr-un camion cu coviltir impreuna cu familia mea si paraseam satul drag pentru un frumos bloc nou care rasarea in Focsani dintr-un maldar de case boieresti daramate.

+ Credeam ca tine de adolescenta, dar acel sevraj e viata normala, trista si adevarata, la care ma intorc periodic. De fapt, adolescenta e urata de toti, pentru ca e virusul absolut, fara vaccin posibil. De fapt, aia e normalitatea careia i se supun orice alte fatalitati: biologice, divine. De-aia e plina lumea de penibil, de copii batrani, de batrani copii, de cinici care vand sau isi vand vietile. Pentru ca avem in spate un fundal constant, indestructibil, de care tot fugim, gasim solutii sa scapam, dar care e acolo, fara urma de indoiala si fara sa faca parte din noi. Ne apare cu toata forta cand ne trezim fara iubiti, fara bani, fara incredere, fara un picior in Marsilia, fara.

+ Tu n-ai vrea sa fii o musca, sa-i asculti pe toti pe care ii stii, sa-i vezi desfasurandu-se?
Oamenii trebuie luati asa cum vor ei, cum incearca sa se construiasca, asa cum incearca sa ti se arate, nu cu ascunzisurile lor.

+ Cert e ca ma doare gura de la atata scris.

Niciun comentariu: