O mai vad din cand in cand, asa, pe la margini de drum. Cu acelasi zambet sters. Se uita in gol, n-am mai vazut-o facand demult asta. Parca voiam sa alerg sa o salut. Da'o naibii, n-am chef de ea cum nici ea nu a avut nevoie de mine vreodata.

Sa va ia naiba. Nu o sa mai scriu aici ca voi sa cititi. O sa scriu ca sa umplu blogu' de cacaturi, ca sa pot mai incolo sa rad.